1. Hiperplazia benignă de prostată (HBP), numită și adenomul de prostată, este cea mai comună problemă a prostatei care apare frecvent la bărbații trecuți de 60 de ani. La majoritatea bărbaților prostata crește în volum odată cu înaintarea în vârstă, la unii dintre ei atât de mult încât să cauzeze blocarea parțială a fluxului urinei.
Printre simptomele adenomul de prostată se află următoarele: urinare frecventă (inclusiv noaptea), jet urinar slab, senzație de golire incompletă a vezicii și nevoia urgentă de a urina.
Pe lângă înaintarea în vârstă, alți factori de risc ai adenomului de prostată sunt: istoricul familial, boli cronice precum bolile cardiovasculare și diabetul zaharat, utilizarea betablocantelor (un tip de medicamente folosite în tratamentul aritmiei cardiace și prevenirea infarctului miocardic), obezitatea și un stil de viață nesănătos, caracterizat prin fumat, consum de alcool și sedentarism.
Testele pentru diagnosticarea adenomului de prostată sunt stabilite de medicul specialist urolog și pot include: analize de sânge și urină, examinarea rectală, numită și tușeu rectal, cistoscopia sau ecografia transrectală.
Odată diagnosticat, adenomul de prostată se poate trata, în funcție de gravitatea simptomelor. Există și situații în care medicul nu recomandă niciun tratament, ci doar ținerea sub observație a situației cu efectuarea unui control anual.
De reținut: adenomul de prostată nu este o formă de cancer și nu crește riscul de apariție a cancerului de prostată dar cauzează adeseori infecții urinare și alte complicații, favorizează apariția pietrelor la rinichi și are un efect asupra calității vieții bărbatului.
2. Prostatita este o inflamație a prostatei care poate apărea la bărbați de toate vârstele, dar este mai frecventă la cei cu vârsta sub 50 de ani. Aceasta poate fi cauzată de infecții bacteriene, dar și de alți factori precum stresul, traumatismele locale sau tulburările de golire a vezicii urinare. Există mai multe forme de prostatită, dintre care cele mai comune sunt prostatita bacteriană acută, prostatita bacteriană cronică și sindromul de durere pelvină cronică (prostatita cronică neinfecțioasă).
Simptomele prostatitei variază în funcție de tipul acesteia, dar includ adesea durere în zona pelvină, perineu sau partea inferioară a spatelui, dificultăți sau disconfort la urinare, nevoia frecventă și urgentă de a urina și, în cazurile acute, febră și frisoane. Tratamentul presupune administrarea de antibiotice (în formele bacteriene), antiinflamatoare, analgezice și, în unele cazuri, modificări ale dietei și ale stilului de viață. În formele cronice, se poate recurge și la terapii de susținere psihologică și fizioterapie.
3. Cancerul de prostată este una dintre cele mai frecvente forme de cancer la bărbați și reprezintă a doua cauză principală de deces prin cancer în rândul acestora, după cancerul pulmonar. Se dezvoltă de obicei lent și poate rămâne asimptomatic o perioadă îndelungată. În stadiile incipiente, cancerul de prostată este adesea descoperit întâmplător în urma unui control de rutină, însă în stadii avansate poate da semne clare de boală.
Printre simptomele care apar în fazele avansate se numără dificultățile la urinare, flux urinar slab sau întrerupt, prezența sângelui în urină sau spermă, disfuncții erectile și dureri osoase (mai ales în coloana vertebrală, coaste sau pelvis), semn că boala s-a extins (metastazat). Diagnosticul cancerului de prostată presupune efectuarea testului PSA (antigen specific prostatic) din sânge, tușeul rectal pentru depistarea eventualelor anomalii la nivelul prostatei și, dacă se suspectează prezența cancerului, o biopsie pentru confirmare.
Tratamentul cancerului de prostată variază în funcție de stadiul bolii, vârsta pacientului și starea generală de sănătate. Opțiunile includ intervenția chirurgicală de îndepărtare a prostatei (prostatectomie), radioterapia (externă sau internă), terapia hormonală care are rolul de a bloca hormonii ce favorizează creșterea tumorii, și chimioterapia, mai ales în cazurile avansate sau când alte terapii nu mai dau rezultate. În unele cazuri, se poate opta și pentru supraveghere activă, mai ales la pacienții vârstnici cu forme lente de cancer. Așa cum este cazul în foarte multe forme de cancer, și în cancerul de prostată depistarea timpurie este esențială pentru un prognostic favorabil.